Echinocțiul este momentul când ziua și noaptea sunt egale în orice loc de pe Pământ, datorită faptului că Soarele, în mișcarea sa aparentă urmărită de pe planeta noastră, se află exact pe ecuatorul ceresc. Ecuatorul ceresc este un cerc care rezultă prin proiecția imaginară a ecuatorului terestru pe sfera cerească. Anul acesta, echinocțiul de toamnă cade în data de 22 septembrie.
Termenul „echinocțiu” provine din cuvântul latin aequinoctium (aequis – egal, nox – noapte). Echinocțiul are loc de două ori pe an, primăvara și toamna. În primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera sudică în cea nordică între 19 și 21 martie. Toamna, între 21 și 24 septembrie, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera nordică în cea sudică.
La latitudinile corespunzătoare tarii noastre, Soarele se va afla, la amiază, la o înălțime unghiulară de aproximativ 45 de grade, adică la jumătatea distanței unghiulare dintre orizont și zenit.
Zenitul este punctul de intersecție cu sfera cerească al verticalei imaginare duse din locul în care se află observatorul.
Echinocțiul de toamnă marchează începutul toamnei astronomice în emisfera nordică.
În emisfera sudică începe primăvara astronomică.
Începând de la această dată, durata zilelor va continua să scadă, iar cea a nopților să crească, până la data de 21 decembrie, când va avea loc solstițiul de iarnă.
Atunci, durata nopții va fi maximă, iar a zilei, minimă.
Pe 20 iunie 2024 a avut loc solstițiul de vară.
Atunci, durata zilei a fost maximă, iar a nopții, minimă.
Solstițiile corespund celor două momente din an când planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pământului este perpendicular pe planul orbitei terestre în jurul Soarelui.
În cele două momente ale anului când se întâmplă acest lucru, unghiul făcut la amiază de razele astrului zilei cu orizontul este maxim vara și minim iarna.
Variația acestui unghi în cursul anului se explică prin faptul că axa de rotație a Pământului nu este perpendiculară pe planul orbitei sale.
În jurul datei de 20 sau 21 iunie, în emisfera nordică are loc solstițiul de vară, adică începutul verii astronomice. La traversarea meridianului local, Soarele se află deasupra orizontului la unghiul maxim, iar ziua are durata maximă. Simultan, în emisfera sudică are loc solstițiul de iarnă, adică începutul iernii astronomice, când înălțimea Soarelui deasupra orizontului și intervalul diurn sunt minime.
În jurul datei de 21 sau 22 decembrie, se petrece fenomenul opus: are loc solstițiul de iarnă în emisfera nordică și solstițiul de vară în emisfera sudică.
