Polonia organizează duminică, 1 iunie 2025, alegeri prezidențiale, care vor determina dacă cea mai mare țară din partea estică a Uniunii Europene își consolidează locul în curentul principal al blocului sau se îndreaptă spre naționalismul de tip MAGA, scrie Reuters. Polonia se află într-un al doilea tur de scrutin prezidențial extrem de strâns, alegătorii având de ales între liberalul de centru Rafał Trzaskowski, din Coaliția Civică (KO), aflată la guvernare, și naționalistul Karol Nawrocki, susținut de partidul de opoziție de dreapta Lege și Justiție (PiS).
Pe fundalul unei mobilizări record a diasporei – peste 695.000 de alegători înregistrați în străinătate – miza nu este doar cine va prelua Palatul Prezidențial, ci dacă Polonia își va păstra traiectoria de partener strategic al Uniunii Europene sau va aluneca spre o alianță de factură „iliberală”, alături de Ungaria lui Viktor Orbán și alte forțe eurosceptice.
O campanie murdară, o societate epuizată politic
Campania pentru turul al doilea a fost una dură, uneori toxică, marcată de acuzații de corupție, manipulări și atacuri personale. Karol Nawrocki, susținut de tabăra PiS (Lege și Justiție), a fost acuzat de legături cu grupări infracționale și ultrași din fotbal, în timp ce Trzaskowski poartă povara moștenirii lui Donald Tusk – lider european respectat în Occident, dar contestat acasă pentru măsuri considerate impopulare în perioada sa de guvernare.
Oboseala publicului față de alternanța între cele două mari partide – Platforma Civică și Lege și Justiție – este vizibilă mai ales în rândul tinerilor. Pentru un polonez de 25 de ani, apartenența la NATO și UE este o normalitate de la care niciunul dintre candidați nu are curajul să se abată oficial, dar alegerile nu mai sunt despre geopolitică, ci despre încredere, viitor și sentimentul că nimic nu se schimbă cu adevărat.
În acest vid de reprezentare a apărut figura populistului de extremă dreapta Sławomir Mentzen, care, deși nu a ajuns în turul doi, a strâns un capital politic important. Alianța sa, Confederația, se bucură de un consistent 17% în sondaje și ar putea deveni arbitrul oricărei majorități parlamentare viitoare.
Tema războiului din Ucraina a planat constant asupra campaniei
Tema războiului din Ucraina a planat constant asupra campaniei, dar rareori a fost discutată în profunzime. Candidații au evitat să promită sprijin militar direct pentru Kiev, iar discursul despre securitate națională s-a limitat la investiții în armament, fără o dezbatere serioasă despre apărarea civilă, pregătirea populației sau rolul Poloniei în arhitectura de securitate regională.
Tot mai mulți candidați din zona conservatoare au speculat tensiunile istorice, evocând masacrul de la Volânia – o rană încă deschisă în relațiile polono-ucrainene. Trzaskowski a adoptat un ton mai favorabil Ucrainei, dar și în cazul unei eventuale victorii a lui Nawrocki, direcția strategică nu s-ar schimba semnificativ. Sprijinul militar pentru Ucraina a fost inițiat de guvernul PiS, iar poziționarea Poloniei nu este comparabilă cu cea a Budapestei sau Bratislavei.
Prorus sau doar parte a unui val suveranist regional?
Criticii lui Nawrocki l-au acuzat – mai ales pe rețelele sociale – de simpatii pro-ruse. În realitate, candidatul PiS este pe lista neagră a Kremlinului pentru rolul său în desființarea monumentelor sovietice, în perioada în care conducea Institutul Memoriei Naționale.
Îngrijorările apar mai degrabă din rețeaua de susținători externi: de la Viktor Orbán al Ungariei, la George Simion în România și membri ai Congresului american afiliați mișcării MAGA. Această apropiere de curentele conservatoare radicale din SUA și Europa nu semnalează o simpatie pentru Moscova, ci mai degrabă o tentativă de construire a unei axe internaționale împotriva liberalismului tradițional.
Trzaskowski, în schimb, este favoritul Bruxellesului și al elitelor urbane poloneze. El a primit sprijinul public al președintelui ales al României, Nicușor Dan, ceea ce semnalează o linie clar pro-europeană și pro-democratică.
Un rezultat incert, o posibilă criză constituțională
Cu sondaje care indică un scor extrem de strâns (48% Trzaskowski vs. 47% Nawrocki, potrivit Ipsos, în marja de eroare), deznodământul scrutinului din 2 iunie rămâne incert. Dacă Trzaskowski câștigă, actualul ciclu electoral al Poloniei se încheie, cel puțin formal. Dacă însă Nawrocki devine președinte, guvernarea lui Donald Tusk ar putea fi blocată prin vetouri prezidențiale, iar presiunea pentru alegeri anticipate ar crește.
Există și scenariul unei contestări a rezultatului – în cazul unei victorii la limită – ceea ce ar arunca Polonia într-o spirală de instabilitate politică similară celei din SUA post-2020.
Indiferent de rezultat, un lucru devine tot mai clar: scena politică poloneză intră într-o nouă fază, în care vechile partide dominante pierd teren, iar curentele radicale și eurosceptice câștigă vizibilitate. Cum va arăta Polonia în următorii ani va depinde nu doar de cine va fi președinte, ci și de capacitatea instituțiilor de a rezista presiunii populismului și tentației izolaționiste, subliniază scrie pentru Kyiv Post Michał Kujawski .
