Soluții magice nu există.Probabil titlul acestui articol ar părea o afirmație exagerată. Totuși, este timpul să recunoaștem anumite realități economice obiective din Republica Moldova. În ultimii ani am văzut cu ochiul liber încetinirea ritmurilor de creștere economică, erodarea potențialului economic, pierderea constantă a concurenței din regiune pentru investiții străine directe, deficit bugetar cronic și în creștere cuplat cu politici imprevizibile pe plan intern, iar mai nou, șocuri externe asociate cu agresiunea militară a Rusiei din Ucraina și amenințări de securitate în adresa țării noastre. Faptul că vom reuși să ieșim din acest impas economic sau chiar criză existențială pentru economia națională „inventând” o „cale unică” pentru resuscitarea economiei moldovenești este o iluzie totală, notează expertul Adrian Lupușor, într-un editoarial publicat pe pagina Soros Moldova.
Soluții magice nu există. Pentru a impulsiona creșterea economică trebuie să creștem valoarea adăugată a produselor și serviciilor autohtone, să sporim productivitatea muncii și exporturile. Cum atingem aceste obiective? Rețeta o știm cu toții: mediu de afaceri atractiv pentru investiții (fiscalitate, reglementări și cost of doing business), schimburi comerciale fluide, legi și instituții funcționale și integre (asigurarea unei mediu competitiv corect și eliminarea aranjamentelor anti-concurențiale, justiție funcțională, integritate maximă în sectorul public), precum și stabilitate și previzibilitate.
Da, sună mai plictisitor decât narativele de a stima economia prin reduceri de impozite, politică monetară non-convențională sau identificarea unor sectoare „magice” care ne vor ridica economia la alt nivel. Însă, sper că ne dorim cu toții o dezvoltare economică sustenabilă, cu buget echilibrat, stabilitate macro-financiară, în care anume antreprenorii, și nu statul, să identifice prioritățile investiționale. Deci, haideți să renunțăm la experimente și jocurile cu facilitățile fiscale și să ne gândim mai mult la modul cum reducem deficitul bugetar și echilibrăm finanțele publice; haideți să renunțăm la ideile despre stimulente monetare și să înțelegem că stabilitatea macrofinanciară și inflație controlată este baza unei dezvoltări economice sustenabile; haideți să renunțăm la abordările paternaliste unde statul stabilește care trebuie să fie sectoarele economice prioritare și să dăm libertate deplină antreprenorilor să decidă singuri unde să investească și cum să genereze maximă valoare adăugată (sunt sigur, ei se pricep la asta mult mai bine decât guvernul).
Deci, adevărata provocare nu este să găsim „modelul moldovenesc de creștere economică”, că nu suntem foarte diferiți de alte țări din regiune, de exemplu din Europa Centrală și de Est, care au reușit până acum mai multe decât noi pe plan economic. Întrebarea cu adevărat importantă este cum să creăm acele condiții de bază pentru creșterea economică menționate mai sus, fiind o țară mică, săracă, destul de coruptă, cu multiple vulnerabilități macroeconomice (deficit de cont curent, deficit bugetar, expunere la șocuri externe) și, nu în ultimul rând, cu război la hotar.
Impactul integrării europene asupra economiilor țărilor-membre
Cea mai ilustrativă reprezentare a impactului integrării europene asupra bunăstării unei țări ne oferă cazurile comparative dintre Republica Moldova și Ucraina, pe de o parte, care, pe parcursul perioadei de independență, au rămas în zona de influență directă a Federației Ruse, și, de cealaltă parte, România și Polonia – țări care au ales altă cale, cea de integrare europeană plenară. După cum se vede clar din figura 1, cele 4 state erau aproximativ la același nivel de dezvoltare acum 30 de ani în urmă, conform PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare. Totuși, pe parcursul anilor, discrepanțele dintre țările membre UE (Polonia a devenit membră UE în 2004, iar România – în 2007) au crescut vizibil, aproape la scară logaritmică. Deci, dacă în 1994 Ucraina înregistra 3/4 din PIB per capita al Poloniei, în 2021 această pondere a scăzut gradual până la doar 1/3, iar odată cu agresiunea militară a Rusiei în Ucraina aceasta a coborât la 32% în 2023 (pentru 2024 este estimat un indicator similar). Discrepanța dinte PIB per capita din România și Moldova este, la fel, simțitoare și chiar în creștere: în 1994, Moldova înregistra 48% PIB per capita raportat la același indicator din România, ponderea coborând la 41% în 2023 (42% estimat pentru 2024).
Figura 1. Evoluția comparativă a PIB per capita, la paritatea puterii de cumpărare, în prețuri constante ale anului 2017, dolari internaționali
Sursa: Fondul Monetar Internațional
Este adevărat că discrepanțele de bunăstare au început să crească imediat după obținerea independenței, cu mult timp înainte ca Polonia și România să devină membri UE. Totuși, aceasta indică în mod clar că importanța vectorului integraționist european vine înaintea obținerii calității de membru, odată cu implementarea graduală a Acquis-ului comunitar și, respectiv, a reformelor menite să fortifice și eficientizeze instituțiile, să combată corupția, să modernizeze infrastructura. În acest sens, un rol important a jucat și accesarea fondurilor de pre-aderare și a diverselor mecanisme de asistență financiară și tehnică a țărilor-candidate.
Importanța Uniunii Europene pentru economia Republicii Moldova
Uniunea Europeană este principalul partener comercial al Republicii Moldova, precum și principala sursă de investiții străine, remitențe și asistență externă. Conform datelor pentru 2023:
- circa 2/3 din exporturile moldovenești de bunuri sunt orientate spre UE.
- UE este și principala piață de desfacere pentru servicii, în special de servicii de prelucrare a materiei prime (80% din total sunt orientate pe piața UE).
- mai mult de jumătate (58%) din remiterile personale primite de rezidenții moldoveni în anul 2023 (inclusiv pe căi informale) au provenit din Uniunea Europeană.
- investițiile europene în întreprinderile din Moldova reprezintă actualmente 86% din stocul total de investiții străine directe sub formă de participații și acțiuni.
- Republica Moldova a beneficiat de asistență financiară rambursabilă și nerambursabilă din partea partenerilor de dezvoltare europeni în valoare estimativă de circa 600 mil. USD, din care peste 125 mil. USD sub formă de granturi.
Mai mult decât atât, în septembrie 2024 celebrăm 10 ani de la semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană care ne-a permis să creăm și Zona de liber schimb aprofundat și cuprinzător (eng: DCFTA). Aceasta a deschis multe oportunități pentru producătorii și exportatorii din Republica Moldova, fiind liberalizat practic integral accesul pe piața comunitară (cu excepția majorității produselor de origine animalieră, unde adoptarea standardelor sanitare s-a dovedit a fi mai dificilă pentru Republica Moldova, însă din 2024 a fost permis exportul de carne de pasăre). Liberalizarea comerțului dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană a permis impulsionarea exporturilor moldovenești de bunuri și servicii pe piața comunitară în paralel cu diminuarea deficitului comercial cu UE.
Figura 2. Evoluția exportului de bunuri din Republica Moldova, mii dolari SUA
Figura 3. Evoluția balanței comerciale a Republicii Moldova, % din PIB
Deci, exporturile spre UE au crescut mai rapid decât importurile din UE, fapt ce, pe de o parte a demontat miturile/falsurile despre o eventuală „ruinare” a producătorului autohton din cauza creșterii importurilor în rezultatul liberalizării comerțului, iar de pe altă parte a confirmat importanța strategică a pieței comunitare pentru exportatorii moldoveni. De fapt, principalii beneficiari ai liberalizării de până acum a comerțului cu UE au fost producătorii din sectorul agroalimentar, unde exporturile pe piața UE au crescut mai rapid decât în cazul sectorului industrial. Cauza ține, pe de o parte, de efectul marginal mai sporit al DCFTA asupra exporturilor de produse agroalimentare, în timp ce comerțul cu produsele industriale deja era aproape în totalitate liberalizat până la intrarea în vigoare a DCFTA; pe de altă parte, existența perioadelor de tranziție pentru cele mai vulnerabile sectoare agroalimentare autohtone a permis evitarea unui șoc competitiv asupra producătorilor autohtoni în rezultatul liberalizării comerțului cu UE2.
Complementaritatea comerțului dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova este un alt factor care explică beneficiile nete ale liberalizării acestuia. Importăm din UE, în mare parte, produse industriale care nu concurează cu producția locală și chiar sunt strategic importante pentru producătorii autohtoni și exportatori, fiind materii prime și echipamente necesare pentru fabricarea mărfurilor la export: combustibili minerali, mașini, aparate, echipamente, produse chimice, vehicule și echipamente de transport, materiale și articole din plastic etc. În același timp, ponderea importurilor de produse agroalimentare, o parte din care concurează cu producția locală, este foarte mică (doar 14% din valoarea importurilor de bunuri din UE în 2023). Prin urmare, intensificarea schimburilor comerciale cu UE nu prezintă riscuri majore pentru producătorii autohtoni, ci, din contra, va permite extinderea accesului pentru materii prime și echipamente care vor spori competitivitatea economiei moldovenești, atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
În concluzie: integrarea europeană oferă toate ingredientele necesare pentru resuscitarea economiei moldovenești și asigurarea unei dezvoltări economice sustenabile
Procesul de integrare europeană presupune adoptarea și implementarea Acquis-ului comunitar, care implică transpunerea la nivel de țară a directivelor europene, modernizarea instituțiilor, promovarea reformelor în toate domeniile, care, în ultima instanță duce la alinierea standardelor de trai la cele din Uniunea Europeană, eficientizează activitatea instituțiilor, sporește atractivitatea investițională și, respectiv, creează premisele necesare pentru dezvoltare. Economia Republicii Moldova este, în mod natural, deja ancorată completamente în economia comunitară, UE fiind principala sursă de exporturi, investiții, asistență externă, remitențe și locuri de muncă pentru moldoveni. Prin urmare, integrarea europeană este un proces natural, care, de fapt, a început gradual mai mulți ani în urmă, odată cu liberalizarea comerțului și implementarea Acordului de Asociere cu UE. Statutul de țară-candidată pentru aderarea la UE și începerea procesului de negocieri de aderare deschide o nouă fereastră de oportunități de dezvoltare: accelerarea reformelor, mai multe investiții și asistență tehnică și financiară care vor da un nou impuls economiei. De fapt, implementarea Acquis-ului comunitar oferă toate ingredientele necesare pentru resuscitarea economiei moldovenești: mai multe investiții și asistență financiară externă, mai puține bariere în calea exporturilor și a comerțului bilateral în general, mai multă previzibilitate în procesul de integrare europeană și a politicilor.
Aproximativ o dată la 10 ani Republica Moldova beneficiază de câte o fereastră de oportunitate de integrarea europeană, însă până acum nu a reușit să le exploreze la justa valoare: în 2003, chiar dacă am început oficial procesul de integrare europeană, am omis șansa să intrăm în pachetul Balcanilor de Vest rămânând la periferia proceselor reale de integrare europeană; în 2014, chiar dacă am semnat Acordul de Asociere care a adus beneficii tangibile pentru țară, am rămas la aceeași periferie (motivele le știm cu toții). Acum am primit din partea UE a treia (și cred că ultima) șansă reală de integrare europeană, fiindu-ne acordat statutul de țară-candidat. De acum încolo va depinde doar de noi dacă vom ști să valorificăm aceste oportunități sau vom rămâne o țară periferică, săracă și coruptă.
