Când am decis, anul trecut, să aduc pe RLIVE TV o selecție de filme românești contemporane, am știut de la început că nu voi concura la audiențe cu serialele rusești sau turcești. Știam că nu este acel „content comod” care prinde imediat la publicul obișnuit cu formulele comerciale. Dar cred cu tărie că este obligația noastră, ca televiziune, să oferim și o alternativă – un conținut care provoacă, emoționează, cultivă gustul și păstrează legătura cu propria cultură.

Experiența de anul trecut, când am difuzat 21 de filme românești, ne-a arătat că telespectatorii vor acest tip de conținut. Rezultatele de audiență au fost o surpriză plăcută: da, există public pentru cinema-ul românesc, dacă îi oferi titluri relevante și o prezentare care să-l aducă mai aproape. De aceea, în acest an am ridicat miza: vom aduce pe ecrane nu mai puțin de 58 de filme, produse în ultimele două decenii.

Este o selecție în care fiecare își poate găsi ceva pe plac. Avem producții pentru cinefili – șase filme semnate de Radu Jude, cu toată forța lui de a transforma istoria în oglindă critică a prezentului –, dar și comedii, drame, documentare, ba chiar filme pentru copii. Personal, mă bucur că, în acest an, am reușit să aducem în program „Tata mută munții” și „Libertate” – două filme deja consacrate, fiecare cu forța sa aparte de a captiva publicul. Primul, inspirat dintr-un caz real, spune povestea unui tată care înfruntă autoritățile și natura pentru a-și salva fiul, iar al doilea reconstituie cu intensitate evenimentele din decembrie ’89 la Sibiu, devenind deja o referință în cinematografia românească recentă.

Selecția noastră trece prin momente-cheie ale Noului Cinema Românesc:

• „Occident” de Cristian Mungiu – comedia amară care a anunțat o nouă generație de autori;
• „A fost sau n-a fost?” de Corneliu Porumboiu – ironia fină aplicată memoriei Revoluției din ’89;
• „Aferim!” și „Inimi cicatrizate” – Radu Jude între western balcanic și reflecție poetică;
• „Întregalde” – suspansul îmbinat cu observația socială;
• „Câini” de Bogdan Mirică – un thriller rural care îți intră sub piele;
• „Un pas în urma serafimilor” – drama unei generații în fața corupției și a pierderii inocenței.

Nu lipsesc documentarele puternice – „Grădina Sovietică”, o investigație istorică cu miez, sau „Metronom”, distins la Cannes, care vorbește despre libertate prin ochii adolescenților anilor ’70. Avem filme recente care arată că cinematografia românească rămâne relevantă și în 2024 – „Mammalia”, „Libertate”, „Moromeții 3”, „Tigru”, „Săptămâna Mare”.

Această campanie nu este doar o programare TV – este o declarație de intenție. Cred că televiziunea are un rol în a aduce publicului nu doar divertisment, ci și repere culturale. Fie că vorbim de drame istorice, comedii cu substrat amar, thrillere rurale sau documentare care sapă în arhive, aceste filme spun povești despre cine suntem și cum ne raportăm la lume.

Pentru unii, poate fi o ocazie de a-și redescoperi istoria recentă. Pentru alții, o șansă de a vedea cum arta poate muta munții – la propriu și la figurat.