Franța, Marea Britanie, Finlanda, Cehia – sunt țări europene care anunță planuri mari de extindere a capacității energetice nucleare. Moldova a dat anul trecut semne că ar fi interesată să prindă valul, dar nu știe deocamdată prea bine cum. Între timp, ecologiștii spun că mergem pe un drum greșit. Jurnalistul Mircea Ţicudean abordează subiectul într-un articol amplu pentru Europa Liberă.
„Renașterea nucleară”
Anul trecut, un grup de țări occidentale cu mare producție energetică nucleară, sprijinite și de țări care au deocamdată numai planuri sau aspirații nucleare, ca Polonia sau Moldova, au reușit să strecoare pe agenda summitului global COP29 o declarație în sprijinul măririi capacității energetice a omenirii.
Apelul din Dubai, criticat de activiștii de mediu și primit cu tăcere de guverne care renunță la acest tip de energie, a fost doar una din manifestările a ceea ce unii numesc „renașterea nucleară”.
Un număr sporit de guverne din lumea industrializată au semnalat, tot anul trecut, că vor să grăbească construcția de noi reactoare, iar UE a fost convinsă să „eticheteze” acest tip de energie ca „verde”.
În 2024 tendința continuă: sunt programate zeci de conferințe internaționale de promovare a energiei atomice, iar guvernele încep să-și facă publice planuri ambițioase.
Le boom atomique
Franța, țara din UE care depinde în cea mai mare măsură de energia nucleară, a anunțat în prima săptămâna a anului că are nevoie nu de șase noi centrale nucleare, cum spunea până de curând, ci de 14.
Ministra Tranziției Energetice, Agnes Pannier-Runacher, a prezentat planul ca pe un efort de reducere a dependenței de combustibili fosili, a căror ardere este considerată răspunzătoare în mare măsură de schimbările climaterice induse de omenire.
Aproape simultan, guvernul Marii Britanii a prezentat un plan de expansiune nucleară numit de Guardian cel mai ambițios din ultimii 70 de ani. El propune printre altele ca odată la 5 ani, între 2030 și 2044, să fie inaugurate câte două nouă reactoare nucleare.
Asemenea anunțuri au venit la început de an din mai multe capitale europene: ministrul ceh al Industriei, Energiei și Comerțului, Jozef Sikela, spunea la 9 ianuarie la o întâlnire cu ministra franceză Agnes Pannier-Runacher, că anul 2024 va fi „anul unui mare progres nuclear pentru Cehia”, întrucât va fi ales investitorul strategic pentru extinderea centralei nucleare Dukovany – una din cele două pe care le au cehii.
Sikela a amintit că Cehia, ca și Franța și cam o jumătate din membrii UE, este membră în Alianța Nucleară Europeană.
Declin numai aparent
Date publicate de Eurostat, serviciul statistic al UE, arată că în 2022 (ultimul an pentru care sunt date complete) producția de energie nucleară a scăzut în UE.
Aceasta nu semnalează însă vreo tendință descrescătoare, ba chiar dimpotrivă; declinul s-a datorat intrării în reparații a mai multor centrale nucleare din Franța.
Chiar și așa, francezii tot au produs în acel an aproape jumătate din energia nucleară din UE (48%, urmați de Spania cu 9,6%, Suedia cu 8,5% și Belgia cu 7,3%).
Țările cele mai dependente de energia nucleară în UE au fost în 2022 Franța (62%) și Slovacia (60%).
La polul opus, țările care se bazează cel mai puțin pe acest tip de energie sunt Olanda și Germania – aceasta din urmă fiind campioana europeană a renunțării la energia atomică.
Către o Moldovă nucleară?
În 2023, R. Moldova a surprins pe unii apărând pe lista țărilor semnatare ale unei declarații în care se cere dublarea producției de energie nucleară la nivel global până în 2030.
Solicitat de Europa Liberă după publicarea declarației în marginea summitului climateric din Dubai, ministrul Energiei, Victor Parlicov, a recunoscut că Moldova nu are nici instituții, nici program nuclear, spunând că semnătura ei a fost mai degrabă politică, de raliere la un curent.
Parlicov a amintit că Chișinăul și-a arătat deja interesul pentru a se implica în programul nuclear al vecinei de la vest, România, care se numără printre țările producătoare de energie nucleară cu ambiții de extindere.
În septembrie 2023, Canada, care a furnizat reactoare României de la începutul programului ei nuclear, în anii 1980, a anunțat o finanțare de 3 miliarde de dolari canadieni către firma Nuclearelectrica pentru construcția a două noi reactoare la centrala atomică de la Cernavodă.
În plus, România experimentează, ca și alte țări, o tehnologie nucleară relativ nouă, promovată intens de SUA, a „reactoarelor mici modulare” (SMR).
Voci în pustiu: ecologiștii
Prezentată de mulți lideri politici pro-business din Europa drept o salvare mai ales pe fondul turbulenței energetice provocată de Rusia, producția de energie nucleară este considerată în continuare o îndeletnicire periculoasă de către activiștii de mediu.
Ei critică „renașterea nucleară europeană” pe care o anunță triumfal lideri de la Paris până la Praga și Helsinki, considerând-o o pierdere de vreme în efortul global de reducere a emisiilor și încă un bolovan atârnat de gâtul generațiilor viitoare, care vor trebui să trăiască cu deșeurile noastre atomice.
Riscurile „renașterii nucleare” sunt aduse în discuție nu doar de activiștii de mediu, ci și de presa apropiată businessului – din unghi financiar.
Într-un articol din noiembrie 2023, Financial Times trecea în revistă ceea ce unii numesc „renunțarea la tabu-uri nucleare” în ultimii ani, când până și Japonia, cu experiența dezastrului de la Fukușima, a repus în funcțiune reactoare dezafectate, iar alte țări au anunțat că vor centrale noi.
„Ceea ce este mai puțin limpede – scrie FT în articolul semnat de corespondenta la Paris, Sarah White – este trecerea de la aspirații la realitate, într-un sector în care construcția de reactoare este scumpă și lentă, mai ales după ce deceniile în care nu s-au construit centrale noi au provocat dispariția mânii de lucru calificată”.
