Îndoctrinarea ideologică a copiilor în regiunea transnistreană, aflată sub controlul Federației Ruse, începe din primii ani de viață, în grădinițe, notează analista Promo-LEX Mihaela Șerpi. Procesul de militarizare și ideologizare a educației preșcolare a fost inițiat încă la începutul anilor ’90, iar în cele 149 de instituții preșcolare din stânga Nistrului sunt frecvent organizate activități precum intonarea cântecelor de război în costume ce imită uniformele de soldați, înscenarea unor episoade de război, precum și organizarea de ateliere de pictură și modelaj cu tematici militare.

În anul 2025, în grădinițele din regiune, la indicațiile lui Vadim Krasnoselski, vor fi organizate numeroase activități dedicate „anului poporului transnistrean”, marcării a 80 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și a 35 de ani de la autoproclamarea așa-numitei „rmn” de către regimul de ocupație de la Tiraspol.

În prezent, peste 17.000 de copii de vârsta preșcolară se află sub influența regimului de ocupație de la Tiraspol și, implicit, a Federației Ruse. Singura instituție de învățământ din teritoriul necontrolat al țării care dispune de grupe preșcolare cu predare în limba română este Liceul „Evrika” din Râbnița. În anul 2024, acolo erau înscriși 27 de copii în două grupe preșcolare.

„Educația patriotică” a copiilor ca prioritate strategică a politicii educaționale

În 2014, așa-numitul „minister al educației” de la Tiraspol și-a propus să integreze „educația civico-patriotică” nu doar în activitățile extracurriculare, ci și în procesul didactic, prin intermediul lecțiilor de istorie, geografie și alte discipline. Cadrele didactice din grădinițele din stânga Nistrului sunt instruite continuu în ceea ce privește metodele de formare a sentimentelor „patriotice” la copiii de vârstă preșcolară.

În prezent, „educația patriotică” este stabilită ca direcție prioritară în diverse „documente” emise de așa-numitul „guvern” și „minister al educației” de la Tiraspol. „Standardele educaționale” pentru învățământul preșcolar, aprobate de pretinsele autorități includ printre obiectivele și principiile educației timpurii: dezvoltarea „identității naționale”, cultivarea respectului față de tradițiile „poporului transnistrean”, inițierea copiilor în valorile și normele „rmn”, precum și formarea primelor reprezentări despre așa-numita „rmn”.

Așa-numitele asociații de veterani, foști angajați ai structurilor paramilitare, școlile cu profil militar din regiune, precum și reprezentanți ai „armatei cazacilor de la Marea Neagră” vizitează frecvent grădinițele din regiune. Potrivit presei locale, în cadrul acestor activități, copiilor li se vorbește despre dragostea față de „patrie”, evenimente considerate importante din istoria așa-numitei „rmn”, precum și despre tradițiile legate de celebrarea „zilei apărătorului patriei”.

În ceea ce privește implicarea bisericii ortodoxe, este relevant de menționat că, în 2024, în cadrul întâlnirilor cu Vadim Krasnoselski și alți reprezentanți ai regimului de ocupație, eparhia de Tiraspol și Dubăsari a propus includerea elementelor „statalității” așa-numitei „rmn” în educația preșcolară.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Glorificarea trecutului sovietic în grădinițe

În luna mai, în grădinițele din regiunea transnistreană se desfășoară numeroase evenimente dedicate comemorării celui de-al Doilea Război Mondial. Copiii interpretează roluri de soldați răniți și asistente medicale, recreează scene inspirate din război și interpretează cântece cu tematică „patriotică”. De exemplu, pe 7 mai, la Râbnița, 100 de preșcolari au participat la așa-numitul „Bal al Victoriei”, iar în martie 2025, 18 grădinițe din orașul Bender au participat la festivalul „Noi suntem fideli acestei amintiri”, în cadrul căruia copiii au recitat versuri și au interpretat cântece care glorifică trecutul sovietic. Presa locală i-a prezentat pe preșcolari drept „soldăței curajoși” (бравые солдатики) – o formulare simbolică ce trădează viziunea regimului de ocupație, în care copilul este tratat ca viitoare resursă umană pentru structurile paramilitare.

Un alt exemplu de eveniment cu tematică militară este concursul organizat în 2024 sub denumirea „Marșul strănepoților – Salut străbunicului!”, la care au luat parte 200 de copii din grădinițele din Bender. Fiecare instituție a fost reprezentată de o echipă formată din opt copii, coordonată de un educator care juca rolul de „comandant”. Una dintre echipe s-a numit „Surorile medicale de pe front”. Potrivit presei locale, copiii și-au prezentat „plutonul”, au defilat în uniforme și au interpretat un slogan militar.

Așa-numita „educație patriotică” ajunge și la cei mai vulnerabili copii – orfani, fără îngrijire părintească sau cu nevoi speciale. De exemplu, pe 21 februarie 2025, la școala-internat specială din Tiraspol, unde învață copii cu deficiențe de auz, de vedere și cu tulburări de dezvoltare mintală, a avut loc un concert dedicat „zilei apărătorului patriei”. Alături de aceștia au participat elevi ai „școlii militare Suvorov” și reprezentanți ai „ministerului afacerilor interne”. Activități similare au fost organizate în preajma zilei de 9 mai, pentru preșcolarii de la „casa de copii din Bender”.

Evenimentele dedicate tematicilor militare sau perioadei sovietice sunt organizate pe tot parcursul anului. De exemplu, de Ziua Internațională a Copilului, administrațiile locale neconstituționale au organizat concursuri și expoziții sub denumirea „Jucăriile copilăriei sovietice”, precum și excursii tematice dedicate războiului moldo-rus din 1992 (prezentat ca „agresiunea Moldovei împotriva poporului transnistrean”) și celui de-al Doilea Război Mondial. Prin astfel de activități se urmărește cultivarea, încă de la cele mai fragede vârste, a unei conștiințe colective axate pe glorificarea trecutului sovietic și acceptarea simbolurilor militare ca parte integrantă a vieții cotidiene.

Concluzii

Copiii expuși unei educații militarizate pot deveni, în timp, mult mai predispuși să susțină idei legate de militarism și folosirea forței în rezolvarea conflictelor. Cercetările privind impactul regimului nazist arată că îndoctrinarea sistematică prin intermediul școlii a avut efecte mai profunde și de durată decât propaganda difuzată prin radio sau cinematografie. Generațiile care au crescut în contextul educației naziste au manifestat, chiar și la decenii după prăbușirea regimului, un nivel semnificativ mai ridicat de antisemitism. Același tipar s-ar putea manifesta și în cazul copiilor care trăiesc în teritoriile aflate temporar sub controlul Federației Ruse, unde sistemul educațional este folosit ca instrument de glorificare a trecutului sovietic și de cultivare a sentimentului de loialitate față de regimurile de ocupație.

Succesul reintegrării regiunii transnistrene va depinde, în mare măsură, de capacitatea sistemului educațional post-ocupație de a cultiva gândirea critică, respectul pentru drepturile omului, educația pentru pace și încrederea în instituțiile democratice. Una dintre cele mai dificile provocări ale procesului de reintegrare va fi destructurarea narațiunilor rusești impuse în timp, precum și remodelarea valorilor, percepțiilor și atitudinilor colective.

Articolul a fost elaborat de Asociația Promo-LEX cu suportul financiar oferit de National Endowment for Democracy, Fundația Soros Moldova și Uniunea Europeană. Opiniile exprimate în articol aparțin exclusiv autoarei și Asociației Promo-LEX; acestea nu pot fi interpretate sub nicio formă ca reflectând opinia și poziția National Endowment for Democracy, a Fundației Soros Moldova și a Uniunii Europene.

Materialul integral poate fi citit AICI.