Telescopul spațial James Webb ne aduce din nou mai aproape de Universul neștiut, aflat dincolo de granițele vizuale umane. Este vorba despre un nor uriaș de praf care are formă de clepsidră și care s-a format în jurul unei protostele – o stea aflată la începutul vieții.
Cu ajutorul intrumentului NIRCam din construcția telescopului Jame Webb au putut fi captate imagini cu norii portocalii și albaștri, cele mai importante caracteristici ale regiunii care conturează cavități create pe măsură ce materialul se îndepărtează de protostea și se ciocnește cu materia din jur, scrie europafm.ro.
Culorile se datorează straturilor de praf dintre telescopul spațial James Webb și nori. Zonele albastre sunt cele în care praful este cel mai subțire. Cu cât stratul de praf este mai gros, cu atât luminii îi este mai greu să strălucească, formând cavități de culoare portocalie.
Countdown to a new star ⏳
Hidden in the neck of this “hourglass” of light are the very beginnings of a new star — a protostar. The clouds of dust and gas within this region are only visible in infrared light, the wavelengths that Webb specializes in: https://t.co/DtazblATMW pic.twitter.com/aGEEBO9BB8
— NASA Webb Telescope (@NASAWebb) November 16, 2022
Ce fel de stea este L1527
L1527 are aproximativ 100.000 de ani, deci un corp relativ tânăr, spun specialiștii NASA. Având în vedere vârsta sa și luminozitatea sa în lumina infraroșie îndepărtată, L1527 este considerată o protostea de clasa 0, cel mai timpuriu stadiu de formare a stelelor.
Protostele ca acestea, care sunt încă învăluite într-un nor întunecat de praf și gaz, mai au un drum lung de parcurs până să devină stele cu drepturi depline.
L1527 nu își generează încă propria energie prin fuziunea nucleară a hidrogenului, o caracteristică esențială a stelelor. Forma sa, deși în mare parte sferică, este de asemenea instabilă, luând forma unui mic, fierbinte și umflat ghem de gaz, undeva între 20 și 40% din masa Soarelui nostru.
Pe măsură ce protosteaua continuă să acumuleze masă, miezul său se comprimă treptat și se apropie de fuziunea nucleară stabilă
Scena prezentată în această imagine arată că L1527 face exact acest lucru. Norul molecular din jur este alcătuit din praf dens și gaz care este atras spre centru, unde se află protosteaua.
Pe măsură ce materialul cade înăuntru, acesta se învârte în spirală în jurul nucleului. Acest lucru creează un disc dens de material, cunoscut sub numele de disc de acreție, care alimentează cu material protosteaua.
Pe măsură ce aceasta capătă mai multă masă și se comprimă și mai mult, temperatura nucleului său va crește, atingând în cele din urmă pragul pentru începerea fuziunii nucleare.
Discul, care se vede în imagine ca o bandă întunecată în fața centrului luminos, are aproximativ dimensiunea sistemului nostru solar. Având în vedere densitatea, nu este neobișnuit ca o mare parte din acest material să se aglomereze – începuturile planetelor.
Această imagine a lui L1527 ne ajută să ne imaginăm cum arătau Soarele și sistemul nostru solar la începuturile lor.
